Scrisoare deschisa catre Dumnezeu

 Astept dimineata cu ochii inca plini de intuneric.Mi-e frica sa gandesc de teama gandurilor care ar putea sa vina. Nu mai sunt eu, in trupul meu,in mintea mea s-a mutat o straina care imi pandeste cu ochi critici fiecare miscare.Te caut Doamne in fiecare cuvant pe care il rostesc. Ei imi spun ca nu esti decat o intruchipare a mintilor slabe. 

    Cei bogati sunt ca niste zei, si-au cumparat imunitate de la boli, ce bine ca ai lasat media de viata a omului mica! Acum inteleg cum ar fi fost daca oamenii ar fi trait 500 de ani!

     Ce-ai mai fi putut face cu planeta s-asa destul de peticita? Te caut Doamne in tot ceea ce vad, in tot ceea ce simt.Esti aerul, esti apa,esti credinta, esti viata, esti lumina.Esti totul. 

     Undeva ascunsa sta fetita de altadata, pitita intr-un colt, cu nasucul mic si cu pletele blonde, ea asteapta sa ma intorc acasa. E singura si trista.

     In pragul diminetii te urlu Doamne si constransa de lumina sa imi deschid ochii, strig:Am nevoie de minunile tale Doamne, de inocenta mea, avem nevoie de tine! Si vino si te salasluieste intru noi!